Arterita tromblofebita

Prima masura este trecerea la un regim alimentar dietetic bazat pe legume , consumul de ceapa , fructe si din cand in cand lactate.

Metode de tratare : se beau 3 cani pe zi din urmatorul ceai.
scoarţă de castan sălbatic 15 gr.
coaja de salcie 15 gr.
coada şoricelului 15 gr
troscot 15 gr
Se amestecă bine plantele apoi se face o infuzie din trei linguriţe de amestec opărite cu ½ litri de apă. Primăvara ar fi bine să folosiţi plante proaspete.
Ceaiul de ghimpe : se pun doua linguriţe de plantă la o cană de apă si se fierb 1 minut. Se beau doua căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Masaj general al întregului corp, pentru a pune sângele în mişcare si masaj al piciorului bolnav, cu alifie de gălbenele sau alifie cu gaz.

Anemia

Hreanul: 30 de gr. de radacina de hrean rasa pusa intr-un litru de vin. Amestecul se lasa la macerat 8-10 zile. Se consuma 50 de ml devin inainte de masa.

Pentru copii: hreanul se taie in rondele fine si se acopera cu zahar iar din sucul format se administreaza in fiecare zi o lingurita .

Amigdalita

Cucuta: semintele de cucuta prajite in seu si intinse pe o carpa se pun la gat si vindeca amigdalita.


Ceapa : rasa si maestecata cu petrol desumfla amigdalele.

Propolis: 50 de gr. de propolis solis se pune la macerat in 250 de ml de alcool rafinat vreme de doua saptamani agitandu-se zilnic sticla.Se ia seara inainte de culcare o lingurita de lichid amestecat cu miere de albine saucu putin zahar. Nu se mai bea si nu se mai mananca nimic vreme de o ora. vindecare pt dureride gat cat si amigdalita.

Albumina

Telina: faceti o infuzie de 15 gr. de radacina de telina , amestecata cu radacina de sparanghel , de marar, de ghimpe si patrunjel ( aceleasi cantitati de 15 gr. din fiecare trebuiesc oparite cu apa clocotita). Lasati sa se infuzeze si adaugati o cant dubla de miere ( 300gr. ) astfel sa obtineti un amestec siropos .

Important radacinile trebuiesc uscate si maruntite.

Acneea

Hreanul: ras si macerat da o solutie impotriva acneei.

Arpacasul : considerat vindecatorul pielii.

Impachetari cu terci de arpacas: se macina fin arpacas , se mesteca cu apa de la fantana si se pune pe foc intr-un vas nemetalic , amestecand continuu vreme de 5- 10 min, apoi se lasa sa se raceasca la temperatura camerei. Terciul obtinut se aplica pe portiunea de piele bolnava timp de 15 -20 min apoi se clateste cu apa calduta . Aplicarea se face cat mai des.

Ceai de arpacas: 2 linguri de arpacas parjit intr-o tigaie fara ulei , vreme de 10 minute, se fierbe apoi in apade fantana apoi tot 10 minute ( vas nemetalic) . Se bea zilnic caldut sau rece indulcit cu miere.

Brandusa de toamna

Brandusa de toamna (Colckicum autumna)este Spccie erbacee perenă (lipsita de tulpina aeriana ). Florile au culoarea liliachie si au forma de potir. Brandusa de toamna la fel cum este si numele ei , apare toamna tarziu.Fructele sunt sub forma de capsula si se formeaza doar in al 2 an in luna mai, la inceput avand culoarea verzuie iar in septembrie culaorea se schimba in brun.


Compoziţie chimică
Scminţele conţin 0,30-0,60% (în % cazuri cxccpţionale 1%) al.ealoizi de tip tropanolic, dintre care cantitativ predo-rnină colchicina, precum şi alcaloizi cu structură similarâ, notaţi cu litcrcle A, B, C ctc. între aceşti alcaloizi, alcaloi-dul F este identic cu colcaniina sau dc-mccolcina, fiind un desacetil-me-til-colchicină. Difcrite altc substanţc izolate din pârţile plantei şi notate cu majuscule (D, I, J, M, O ctc.) nu sunt dc natură tropanolică, iar elucidarea structurilor chimice alc multora dintre aceste substanţe mai neccsită cercetări. Din accastă specic s-a mai izolat şi un glicozid — colchicozidul carc prin hi-droliză se dedublează în glucoză şi di-mctil-2-coIchicină.

-Alacloziii din Brandusa de toamna sunt toxici dar in doze terapeutice ei au actiune analgeizca si antiinflamatoare. In trecut au fost utilizati pentru reumatism si guta .
-Colchicina este prima substanţă chimică pură izolată dintr-o plantă care s-a dovcdit a avca acţiune mitoclazică (de inducere a diviziunii celularc).Colchicina a fost experimentată în terapia anticanceroasa, dar din cauza toxicităţii ridicate s-a renunţat la această utilizare.

Bradul alb

Bradul alb (Abies alba Mill) etse un arbore de talie mare are 50 m si este specific zonelor montane .


Compoziţie chimică
Uleiul escnţial obţinut prin antrena-re cu vapori de apă din frunze şi rămure-le conţine în principal: l-a-pinen, l-limo-ncn, l-acetat de bomil, aldchidă lauricâ şi sesquiterpcne. Uleiul escnţiai obunut din conuri conţine a-pinen, bomeol, acctat dc bornil, un alcool şi sesquilerpcne. Scoar-|a de Brad conţine 4-8% tanin. Răşina din scoarlă sc poatc utiliza la fabricarea terbentinei, care, după purificare, da produsul farmaccutic „Aetheroleum te-rebintinae".

Datorită componentclor din ulciul esenţial, stimulează sccreţiile mucoase si este utilizat ca expectorant, are proprietati diuretice . Uleiul esenţial se utilizează sub diferite forme de preparare iar principalele acţiuni sunt: analgezic, expectorant, anti-tusiv, deodorant, stimulant, tonic şi revulsiv.

Arnica

Arnica (Arnica montana) este o specie care creste linga fâneţe şi păşuni umede din zona montana şi subalpina. Arnica are 20-60 cm inaltime , are culoarea galbena sieste o specie foarte rara in flora noastra.


Compoziţie chimică
Intlorescenţele dc Arnică conţin scsquiterpene lactonice dc tipul hcnclaninci şi dihydrohenclaninei, flavonoide — în special izoquercitrină, lutcolin-7-glicozid şi astragalină, ulci cscnţial conţinând tymol şi dcrivaţii acestuia, acizi fenol carbonici: cloroge-nic, cynarinic şi cafeic, prccum şi cumarine.

Preparatele pe bază de Arnică aplicate local au acţiunc antiinflamatoare, analgezicâ şi antiseptică.
— extern — sub formă de tinctură diluatâ cu apâ, pentru cfectele cicatri-zante şi antiinflamatoare;
— intem — în doze mici, moderează activitatea ccntrilor ncrvoşi superiori, având efccte antialgice şi sedative.

Armurariul

Armurariul ( Silybum marianum) plantade cultura cultivata in zoneled in sud a tarii.


Compoziţie chimică
Scminţcle de Armurariu conlin 1,5-3% flavonoidc lignanicc cunoscute sub denumirea gcnciică dc silymarină, foimată din silybină, silycristinâ şi silydianină.
Mai conţine ulei gras 20-30%, din carc cca 60% este acidul linoleic, 30% acid oleic şi cca 9% acid palmitic. Conţinutul în proteinc cste dc 20-30%, cantitâţi mici de tocoferol (0,038%), steroli (in-clusiv colesterol, campcsterol, stigmas Ferol)

Produsele fitoterapeutice pe baza dc Armurariu au remarcabile proprietaţi hepatoprotectoare: stimulent al sintezei proteinelor ajutând la regcne-rarea hepatocitelor; protejează integritatea mcm-branei celulclor hepaticc nclczatc şi stimuieazâ tbrmarca de celule hepaticc noi (regcncrare),
— se rccomandă în hepatita acutâ şi croni-că, în hepatita alcoolică, ciroză hcpatică com-pensată şi în insuficienţă hepatica.

Ardeiul iute

Ardeiul iute ( Capsicum anuum) este o specie cultivata in scopuri alimentare dar este folosita si in scopuri medicinal.


Compoziţie chimică
Conţine până la 1,5% capsaici-noidc (substanţă care imprimă gustul arzător) inclusiv capsaicina, până la I %, dihidrocapsaicina, nordihidrocap-saicina şi homocapsaicina, pigmcnţi carolenoidici care includ capsantina, capsombina, alfa şi beta-caroten, ulei gras, glicozide sterolicc respectiv cap-sicozidclc A, B, C, D, 12-15% protci-ne, vitaminele A şi C şi urme dc ulei volatil.


-Arc actiune rubefiamă (congestionanta intensă, dar trecătoare a pielii)
-Intra in categoria analgezicelor datorita continutului de : capsaicinoide şi capsaicină.
-Are şi acţiune antiseptică
-Acţiunea principalâ rămâne cea a tratamentelor simptomatice, atât la adulţi cât şi la copii, în spasmele şi durerilc musculare din zona umerilor, braţelor şi coloanei vertebralc, pentru tratarea artritelor, rcumatismului, nevralgiilor, lumbago sciaticâ şi degerături uşoare.

Anghinarea

Anghinarea (Cynara cardunculus) este o planta de cultura de la care se cultiva plantele si se folosesc in scopuri medicinale.


Compoziţie chimică
Prttnzele de Anghinarc conţin până la 2% acizi fenolici, în special acid 3-cafeonylquinic, cinarinâ şi acid cafeic, sesquiterpene lactonice amare dintrc carc 47-83% cyanopicrină, cca 1% flavonoide ca dc exemplu glicozidc alc hiteolinei --7-bcta-rutinozid de-numit şi scolymozid, lutcolină, fi-tostcroli, zaharuri, insulină, enzi-me, ulei escnţial eonţinând sesqui-terpcnc, săruri mineralc ctc.

-Frunzele de Anghinare au proprietaţi hepatoprotectoare şi stimulente ale funcţiei hepatice .Au şi acţiune colerelică (creşterea debitului de bilă sccretată).

Angelica

Angelica este o specie ocrotita (Angelica archangelic) , poate fi cultivată în zonc montane pe soluri aluvionare, nisipoase, bogate in substanţe organice, umede, dar fără exces de apă.

Se utilizează numai rădăcinile fructele şi frunzele sunt foarte toxice.

Compoziţie chimică
Rădăcinile piantci conţin 0,35-1,9% ulei csenţial, din care 80 90% este fonnat din monoterpene ca beta-feiandre ne, alfa-felandrene şi alfa-pine-ne, sesquiterpene, 0,3% acid an-gelic, 6% rezine, acizi fenolici între care acid clorogcnic şi acid cafeic, acizi graşi, cumarine fu-ranocumarine, zaharuri, tani-nnri, săruri minerale. Rădâcina uscată şi tăiată sub formă dc rondele are tcrmen dc valabilita-te 18 luni, iar pulberea 24 ore.

- acţiunilc principale sunt celce antispastice, colagoge şi de stimulare a secreţiilor gastrice.
-acţiunea canninativă (provine formarea gazelor intestinale)
- în cantitaţi moderate, datorită componentelor din ulciul voiatil pe care-l conţinc, planta poatc fi utiiizată ca excitant cerebral, dar în doze mari are acţiune depresivă. Rizomii şi rădăcinilc au acţiune tonic-amară, cxcitând glandelc cu secreţie internă, fiind indicate în lipsa poftei de mâncare, în depresii etc.

Anasonul

Anasonul (Pimpinella anisum). Florile sunt mici si sunt sub forma de umbreluta , partea utilizată fiind l fructele formate din două achene unite între elc, cu peri aspri, foarte scurţi.


Compoziţie chimică
Fructele conţin 2 "i% ulci esenţial format tlin 80-90% anetol, rnetilcavicol sau izoanelol, canlilăţi niici dc cctonc şi aldehidc anisicc, prccum si aldehidâ acctica; 10-20% lipidc, coliiul, 20% protcinc, zaharuri, amidon, 6-10% substan-ţc mincralc.

In doze terapeutice anasonul este folosit ca si stimulent al centrilor respiratori şi al circulaţiei. In doze de peste 5 g fructe pe zi produce tulburări nervoase, iar în doze mai mari, halucinaţii, insomnie, tulburări de vorbâre, convulsii puternice, comă.
Folosit ca expeclorant carminativ (favorizează eliminarea gazelor din intestin).

Alunul

Alunul (Corylus avellana) este un arbust de 3-5 m pe care il gasim in special in zonele deluroase si submontane.


Compoziţie chimică
Polifcnoli: miricetină, leucoanto-ciani, acid cafeic; acizi fenol carbonici: acid clorogenic; flavonoide: miricitri-nă, cvcrcitrină, betulina (0,2% în scoarţă), 0.04% ulei volatil, zahaniri, săruri mincrale clc.
Aluncle au conţinut redus în apă (cca 3,5%); în schimb, sunt foarte bo-gatc în ulei gras (62%). Conţin cca 14% proteine, 13% hidraţi de carbon, 635 mg% săruri de potasiu, 225 mg% calciu, 330 rng% fosfor, 3,8 mg% fier, ruimai 2% mg sodiu şi urme de cupru. Vitamina A se află în cantitate de 2 u.g%, 131, 0,04 ing%, B2, 0,20 mg%, niaci-nă 1,4 mg%, iar Vitamina C numai 3 mg%.

-Frunzele sunt utilizate in tratamentul varicelor si edemelor, ca antihcmoragic si peniru mărirea rezistcnţei capilarelor.
-Uleiul obtinut din frunze are proprietati bacteriostatice.
-Scoarţa se recomandă la febra interminenta
-Alunele au o valoare nutritiva foarte mare
-Uleiul gras extras din alune este cousiderat tenifug (favorizează climinarea teniei).

Aloe


Aloe (Aloe vera) este folosita inca din antichitate . Aceasta planta are mai multe specii: Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe soccotrina ,Aloe ferox . Speciile de Aloe se cultiva in diferite zone ale lumii:

Insulelc Antile, Indiile de Vest, Africa, India etc. Aceste plante sunt plante de locuri aride ( xerofite) care retin mari cantitati de apa in frunze.
Tulpina are 1 m inaltime iar in varf are un buchet de flori de culoare galbena sau rosie.Toate sunt considerate plante medicinale, mai puţin specia cultivată la noi in ghivece ca plantă ornamentală (Aloe arbo-rescens).


Compoziţie chimică
Componentul principat este aloina, care cantitativ este între 40-50%. Este o substanţă greu solubilă în apă şi nu poate fi scindată decât sub acţiunea unor agenţi de oxidare. Aloina este însoţită dc rhamnozidcle ci (alantozidele A şi B). Răşina dc Aloe mai conţine cantităţi mici de aloe-emodină, crizofanol sub formă liberă sau hetcrozidkă. Pe lângă derivaţii antracenici, răşina de Aloe mai conţi-ne şi altc rezine (10 20%), ulei esenţial în cantităţi foarte mici, aloerezina, săruri minerale etc.
In trecut Aloe era considerata cel mai puternic laxativ iar in prezent aceasat este folosita si recomandata in urmatoarele cazuri:
— stimularea digestici, circulaţiei sanguine, limfatice, a funcţici hcpaticc, colecistului şi rinichilor.
— în diabctul noniusulinodependcnt, reglcază metabolisnsul glandei pan-crcaticc sau chiar vindcca această boală după un tratament de cel puţin şasc luni.
— în ulcerul gastroduodenal are acţiune cicatrizantă şi antibacterianâ.
— în afecţiunile oculare.
-în tratamentul extern se recomandă în plăgi, atât pentru efectul dezinfectant cât şi pentru cicatrizarea rănilor; în durerile reumatismale, prin aplicarea gelului de Aloe se obţine o diminuare a acestora.
-în alergii


Albastrele

Albastreaua (Centaurea cyanus) sau denumirea primita din folclor Buruiana din cultura creste in lanurile de grau sau secara , in regiunea de campie si deluroasa din intreaga tara . Florile au culoarea albastra fiind grupate in ciorchini ( antodii).


Compoziţie chimică
Poîiine (ccntaur x), poliene (ccn-taur y); substanţc amare: centaurina (cnicină); un glicozid: cicorina; muci-lagii. taninuri, un antocian glicozidic: cianina, antocianidinc, săruri de pota-siu şi mangan etc.

Se utilizcaza, în amestecuri de diferite ceaiuri inedicinale, pentru proprietăţile slab diuretice, as-tringente şi tonic amare.Astringent şi antiinflamator in oftalmologie.Arc acţiune diuretieă şi tonic -amară. Intră în compoxiţia unor ceaiuri medicinale.Este folosit pe baza de colorant, si este lipsit de toxicitate.


Afinul

Afinul sau Vaccinium myrtillus este un subarbust de 10- 15 cm din zona montana . Spre deosebire de frunzele plantei din aceiasi familie Merisorul frunzele Afinului cad in fiecare toamna.Florile sunt mici , roz sub forma de globuri , iar fructele sunt negre violacee.


Compoziţie chimică
Frunzele de Afin conţin 10% ta-ninuri, cantităţi mici de arbutozid, acid chimic, miristic şi palmitic, ericolină, derivaţi flavonici, acizi triterpenici, tia-rnină, săniri minerale.
Fructele de Afin conţin 5-10% taninuri de natură catehică, cca 30% zahăr invertit. Componentele active principalc din fructele de Afin sunt: antocianii, pig-menţii coloranţi de natură glicozidică, iar cei mai reprezentativi sunt delfmidina, cianidina, petumidina şi malvidina, glicozidaţi cu diferite zaharuri şi, în total, alţi 15 compuşi.
Pe lângă taninuri de natură catechică şi leucoantociani, flavonoide, zaha-ruri, pecline ,şi acizi organici (succinic, malic, citric, chimic), fructcle de Afin conţin sâruri mineraie: potasiu 50 mg%, calciu 10 mg%, fosfor 8 ing%, sulf 8 mg%, magneziu 6 mg%, clor 5 mg%, mangan 3 mg%, fier 1 mg%.


Componentele principale ale fitocompuşilor din afine ( Antocianozidele) sunt active asupra binei functionari a microcirculatiei. Administrarea produselor pe baza de afine regleaza functionalita-
tea microcirculatiei sanguine, şi contracţiunea ritmieă a musculaturii netede a arteriolelor care controleazâ fluxul hematic.
Cercetărilc farmacologice au demonstrat acţiunca antocianilor din afine asupra enzimelor retinice şi asupra regenerării mai rapide a pigmenţilor retinici, precum şi efectele favorabile asupra acuităţii vizuale în special în timpul noptii.
Au aplicaţie în tratamentul insufîcienţei venoase cronice şi a complicaţiilor care survin: varice, varicoflebite, tromboflobite, edeme periomaleolare şi crurale.
Afinele mai au si actiuni antispetice intestinale si astrigente.
Extractele pe bază de afine sunt utile şi în tratamentele cistite-lor , diareilor, iar frunzele si fructele de Afin mai sunt utiliztae in diabetul de tip II.